Niste ganduri

Am revenit - in sfarsit!
Ma gandeam ca daca imi procur un telefon mai performant- adica un smartfon- atunci voi reusi mai des sa scriu. Dar nu a fost asa. Nu mai reusesc nimic - ramane timp numai de seviciu, sport cate putin si cate ceva pe acasa. Dar stiu ca de fiecare data, in fiecare zi am de spus ceva - ceva care ma doare, ma deranjeaza, ceva care ma face sa ma simt alt fel decat trebuie (cel putin asa cred eu). Astazi am zis cuiva ca sunt in depresie - a zis - Si tu? De ce?
Da, nu ma simt prea bine. Am impresia ca cineva uneori imi inchide oxigenul (poate asa si este) si nu-mi mai da voie sa-l mai  respir. Fiecare din noi cate o data are o asa senzatie.
Poate am nevoie de un psihoanalitic - e ceva nou pentru noi, muritorii de rand, dar cand nu reusesti sa te vezi cu nimeni din vechile cunostinte, sau cu cei mai buni prieteni - apare si necesitatea de a merge la un psihoanalitic. NU, nu pentru a te plange si a cere niste retete cum sa primesti oxigenul binemeritat ca orice muritor de rand, dar pentru ca ei - prietenii, cunostintele - au alta sarcina - sa te umple de energie pozitiva ca sa vezi lumea altfel. Si nu pentru ca ei nu au probleme. Nu. Au si ei deajuns. Dar impeuna incercam sa depesim problemele fara ca sa vorbim de ele. Cred ca aceta este receta prieteniei - sa depasesti problemele fara ca sa le zici. Sa auzi lucruri frumoase si diferite despre ceilalti. Cred ca astfel scapi si de celelate probleme. Poate nu am dreptate. Dar faceti un experiment. Poate am dreptate?


P.S. Ca de obicei nu voi reciti mesajul. Poate sunt si greseli. Cand redactez - pierd din emotii.