Concediu

De fiecare data cand se indeplineste ceva simtim o pustietate in suflet. Sau numai eu simt asta?!
De ce? Oare nu se merita sa se indeplineasca ceva. De unde vine pustietatea?
Iata si astazi - in sfarsit sant in concediu. Cineva zice - ce fericita esti! . Toti la serviciu,  iar tu in concediu. Ce poate fi mai bine.
Dar am simtit o pustietate in suflet. Poate deaceia ca nu am unde merge. Sau din cauza ca s-a schimbat concediu de la o zi la alta si nu am mai putut planifica nimic?
Nu vreau sa stau acasa. Stiu ca voi gasi multe de facut acasa, dar nu vreau sa stau acum. Am nevoie de ceva de mai mult. De o calatorie undeva (poate nu atat de dearte), dar mai departe de rutina chisinaului.
Nu mai simt euforia libertatii. Si planuri nu mai am.
Voi ramane oare acasa? Sau voi interprinde ceva?
Nu am un raspuns la moment.
Mai vedem si maine  care imi va fi dispozitia.