O zi ...tacerea.

Am avut o saptamana incarcata - srviciu si multe altele.
A fost o perioada favorabila din punct de vedere al relizarilor.
Dar astazi...
A fost o zi plina de insuccese.
A sters totul ce a fost bine timp de o saptamana.

Am incercat sa-mi stapanesc emotiile, dar nu am reusit. Da eram la serviciu.
Cred ca nu trebuia sa merg astazi acolo. Sau am mai aflat ceva despre cei din jur si despre mine insumi?
E pozitiv. Dar nu ma simt bine.
Nu am avut demult astfel de zile nereusite.
M-am abtinut cu comentariile ca sa nu fie si mai rau. Stiu ca cei care ma inconjoara la serviciu sant inca foarte tineri. Si uneori nu vad lucrurile asa cum le vedem noi, cei cu mai multa experienta.
A fost o zi nerusita. Sant constienta ca aceasta senzatie ma va urmari cateva zile. Cineva va zice - pana nu apare altceva. Da, pana nu apare altceva.
Poate e mai bine sa spun ce ma deranjeaza? Mi-e frica ca nu o voi zice diplomatic, cu tact. Uneori emotiile ne joaca fiesta.
Mai bine tac.
Se zice ca TACEREA E DE AUR.M-am convins de multe ori de acest lucru.
Sau ...
Da, de cele mai multe ori nu zic nimic. Experienta de viata imi zice ca emotiile trebuie supravegheate. Le supraveghez.
De multe ori m-am intrebat - de ce nu trec la comunicarea directa si deschisa, asa cum o vad in unele culturi?
Poate de acea ca nu vreau sa supar pe nimeni? Doar toti facem greseli. Si sincer cred ca unele lucruri se rezolva de la sine. Pentru ca activitatea de zi cu zi vine si ea cu probleme de tot felul. Si uneori nu este momentul potrivit pentru a demonsta colegului ca nu are dreptate. Si atunci e mai bine sa taci.
Da, sa nu continui duelul de cuvinte.
Uneori cuvintele omoara. Omoara o prietenie, o dragoste, un alt sentiment...